Excursus: dezvoltarea licențelor cu conținut deschis

Când spiritul mișcării sursei deschise a influențat în sfârșit lumea conținutului, au fost dezvoltate primele licențe corespunzătoare. Prima, numită Open Content License (OCL) în 1998, a fost înlocuită de Open Publication License (OPL) un an mai târziu.

Însă primii creatori de licențe erau experți în domeniul educației, nu experți în domeniul juridic. Astfel, cele două licențe care au urmat în 2002, GFDL (GNU Free Documentation License) și CC (Creative Commons), au fost construite pe inovația predecesorilor lor. În cel mai bun sens al “OpenContent is dead. Long live OpenContent”, creatorul OPL a confirmat calitatea Creative Commons în 2002, și a declarat că nu va mai exista o dezvoltarea ulterioară a licenței sale. (sursă)

GNU este, la bază, o licență cu sursă deschisă, care a fost dezvoltată ulterior pentru licențe pentru alte lucrări creative. GFDL și CC BY SA sunt aproximativ identice, cu excepția diferențelor tehnice. Principala diferență, după cum declară Creative Commons, este aceea că, orice copie a unei lucrări licențiate în baza GFDL trebuie să includă un exemplar complet al licenței. În software nu reprezintă o mare povară, însă dacă cineva tipărește un document GFDL, respectivul are obligația de a include și tiparul cu termenii licenței care poate fi la fel de lung ca și documentul. CC-by-sa este mult mai simplu, solicitând atribuirea conform cerințelor sursei, ceea ce, în mod obișnuit, înseamnă denumirea sursei (ex. "Acțiune Practică," "Appropedia" sau "Jodie Smith"), poate un titlu, sau un link.

Lectură suplimentară: "GFDL vs. CC-by-sa" (clic!)

O altă dezvoltare interesantă pivind licențele deschise în Europa este licența guvernamentală deschisă a Marii Britanii. Se aplică multora, însă nu tuturor acelor lucrări cu drept de autor aparținând coroanei, și este compatibilă cu licența Creative Commons Attribution (CC-BY). Licența se poate aplica textelor, media, bazelor de date și codului sursă. Organizațiile care activează la diferite niveluri în guvernul Marii Britanii utilizează această licență – cei care refolosesc lucrările acestora trebuie să confirme surse.

Lectură suplimentară: "Open Government Licence" (clic!)

 

încheie modul 2...